Sticlă înmuiată la căldură:
Sticla înmuiată la căldură este un tip de sticlă călită care a suferit un proces suplimentar de înmuiere la căldură pentru a reduce riscul ruperii spontane din cauza prezenței incluziunilor de sulfură de nichel. Aceste incluziuni pot face ca sticla să se spargă în mod neașteptat în timp.
În timpul procesului de înmuiere la căldură, sticla călită este încălzită la o anumită temperatură și menținută pentru o perioadă lungă de timp. Acest lucru permite spargerea oricăror unități de sticlă călită cu incluziuni de sulfură de nichel, reducând riscul de spargere spontană odată ce sticla este instalată. Înmuierea la căldură ajută la asigurarea fiabilității și siguranței pe termen lung a sticlei.
Sticlă întărită termic:
Sticla întărită termic este un tip de sticlă care a fost supus unui proces de încălzire și răcire pentru a-și crește rezistența și rezistența la stres termic. Spre deosebire de sticla complet călită, sticla întărită la căldură nu se sparge în bucăți mici, relativ inofensive, atunci când este spartă.
În timpul procesului de întărire termică, sticla este încălzită la o temperatură mai scăzută în comparație cu sticla călită și apoi se răcește rapid. Acest proces induce stres de compresie pe suprafața sticlei, făcând-o mai puternică decât sticla recoaptă obișnuită. Sticla întărită la căldură este de obicei de două ori mai puternică decât sticla recoaptă și oferă o rezistență mai bună la stresul termic, făcându-l potrivit pentru aplicații în care sunt necesare rezistență și stabilitate termică sporite.
Pe scurt, sticla întărită la căldură este sticlă călită care a suferit un proces suplimentar de înmuiere la căldură pentru a reduce riscul ruperii spontane, în timp ce sticla întărită la căldură este sticlă care a fost încălzită și răcită pentru a-și crește rezistența și rezistența la stres termic.
