Sticla acustică, cunoscută și sub denumirea de sticlă izolată fonic sau sticlă de reducere a zgomotului, este un tip de sticlă care este concepută pentru a minimiza transmiterea undelor sonore. Este folosit în mod obișnuit în clădiri și vehicule pentru a crea un mediu mai liniștit și mai confortabil prin reducerea zgomotului exterior.
Sticla acustică constă în mod obișnuit din două sau mai multe straturi de sticlă cu un strat intermediar de material acustic, cum ar fi butiral de polivinil (PVB) sau acetat de etilen-vinil (EVA), intercalate între ele. Stratul intermediar acționează ca un material de amortizare, absorbind și disipând energia sonoră pe măsură ce trece prin sticlă.
Grosimea și compoziția sticlei, precum și materialul interstratului, pot varia în funcție de nivelul dorit de reducere a sunetului. Sticla mai groasă și un strat intermediar cu masă mai mare sunt în general mai eficiente în reducerea zgomotului.
Pe lângă proprietățile sale de izolare fonică, sticla acustică oferă și alte beneficii, cum ar fi izolarea termică îmbunătățită, protecție UV și securitate. Poate fi folosit la ferestre, uși, pereți despărțitori și alte aplicații în care se dorește reducerea zgomotului.
Clasa de transmisie a sunetului (STC) este un sistem de evaluare care măsoară cât de bine un material sau un ansamblu de construcție poate reduce transmisia sunetului aerian.
Scala de evaluare STC variază de la 25 la 60 sau mai mare, cifrele mai mari indicând o mai bună izolare fonică. Diferite tipuri de sticlă au evaluări STC diferite în funcție de grosimea lor, compoziția și orice caracteristici suplimentare de izolare fonică pe care le pot avea. De exemplu, sticla cu un singur geam are de obicei un rating STC de aproximativ 25-30, în timp ce sticla cu geam dublu sau triplu cu proprietăți izolatoare poate avea evaluări STC cuprinse între 35 și 50 sau mai mult.
