Sticla călită este deja mai rezistentă și mai durabilă decât sticla obișnuită datorită procesului de călire, care presupune încălzirea sticlei la o temperatură ridicată și apoi răcirea rapidă a acesteia. Cu toate acestea, există încă riscul de rupere spontană din cauza prezenței incluziunilor de sulfură de nichel în sticlă. Aceste incluziuni se pot extinde în timp și pot provoca spargerea sticlei. Acesta este așa-numitul „efect fluture”.
Înmuierea la căldură este un proces care implică supunerea sticlei călite la o perioadă prelungită de căldură pentru a accelera expansiunea oricăror incluziuni de sulfură de nichel care pot fi prezente. Acest lucru permite oricăror bucăți de sticlă potențial problematice să se spargă în timpul procesului de înmuiere la căldură, mai degrabă decât după ce sticla a fost instalată.
Prin înmuierea termică a sticlei călite, riscul de spargere spontană este redus semnificativ, făcându-l o opțiune mai sigură și mai fiabilă pentru utilizarea în clădiri și alte aplicații în care siguranța este o problemă. În plus, înmuierea la căldură poate ajuta la identificarea oricăror bucăți de sticlă defecte înainte de a fi instalate, economisind timp și bani pe termen lung.
